1. Ce este unpolimeradjuvant tehnologic? Care este funcția sa?
Răspuns: Aditivii sunt diverse substanțe chimice auxiliare care trebuie adăugate anumitor materiale și produse în procesul de producție sau prelucrare pentru a îmbunătăți procesele de producție și a spori performanța produsului. În procesul de prelucrare a rășinilor și cauciucului brut în produse din plastic și cauciuc, sunt necesare diverse substanțe chimice auxiliare.
Funcție: ① Îmbunătățirea performanței procesului de fabricare a polimerilor, optimizarea condițiilor de procesare și menținerea eficienței procesării; ② Îmbunătățirea performanței produselor, creșterea valorii și a duratei de viață a acestora.
2. Care este compatibilitatea dintre aditivi și polimeri? Ce înseamnă pulverizarea și transpirația?
Răspuns: Polimerizare prin pulverizare – precipitarea aditivilor solizi; Transpirație – precipitarea aditivilor lichizi.
Compatibilitatea dintre aditivi și polimeri se referă la capacitatea aditivilor și polimerilor de a fi amestecați uniform împreună pentru o perioadă lungă de timp fără a produce separare de faze și precipitare;
3. Care este funcția plastifianților?
Răspuns: Slăbirea legăturilor secundare dintre moleculele de polimer, cunoscute sub numele de forțe van der Waals, crește mobilitatea lanțurilor polimerice și reduce cristalinitatea acestora.
4. De ce polistirenul are o rezistență la oxidare mai bună decât polipropilena?
Răspuns: Hidrogenul instabil este înlocuit de o grupare fenil mare, iar motivul pentru care PS nu este predispus la îmbătrânire este că inelul benzenic are un efect de ecranare asupra hidrogenului; PP conține hidrogen terțiar și este predispus la îmbătrânire.
5. Care sunt motivele pentru încălzirea instabilă a PVC-ului?
Răspuns: ① Structura lanțului molecular conține reziduuri de inițiator și clorură de alil, care activează grupările funcționale. Legătura dublă a grupării terminale reduce stabilitatea termică; ② Influența oxigenului accelerează îndepărtarea HCl în timpul degradării termice a PVC-ului; ③ HCl produs prin reacție are un efect catalitic asupra degradării PVC-ului; ④ Influența dozajului de plastifiant.
6. Pe baza rezultatelor cercetărilor actuale, care sunt principalele funcții ale stabilizatorilor termici?
Răspuns: ① Absoarbe și neutralizează HCL, inhibă efectul său catalitic automat; ② Înlocuiește atomii instabili de clorură de alil din moleculele de PVC pentru a inhiba extracția HCl; ③ Reacțiile de adiție cu structuri polienice perturbă formarea sistemelor conjugate mari și reduc colorarea; ④ Captează radicalii liberi și previn reacțiile de oxidare; ⑤ Neutralizează sau pasivează ionii metalici sau alte substanțe nocive care catalizează degradarea; ⑥ Are un efect protector, de ecranare și de slăbire asupra radiațiilor ultraviolete.
7. De ce sunt radiațiile ultraviolete cele mai distructive pentru polimeri?
Răspuns: Undele ultraviolete sunt lungi și puternice, rupând majoritatea legăturilor chimice ale polimerilor.
8. Cărui tip de sistem sinergic îi aparține ignifugul intumescent și care este principiul și funcția sa de bază?
Răspuns: Ignifugele intumescente aparțin sistemului sinergic fosfor-azot.
Mecanism: Când polimerul care conține agentul ignifug este încălzit, la suprafața sa se poate forma un strat uniform de spumă de carbon. Stratul are o bună ignifugare datorită izolației termice, izolării oxigenului, suprimării fumului și prevenirii picurării.
9. Ce este indicele de oxigen și care este relația dintre mărimea indicelui de oxigen și rezistența la flacără?
Răspuns: OI=O2/(O2 N2) x 100%, unde O2 este debitul de oxigen; N2: Debitul de azot. Indicele de oxigen se referă la procentul minim de volum de oxigen necesar într-un flux de aer dintr-un amestec de azot și oxigen atunci când o anumită probă cu specificații poate arde continuu și constant ca o lumânare. OI < 21 este inflamabil, OI este 22-25 cu proprietăți de autostingere, 26-27 este dificil de aprins, iar peste 28 este extrem de dificil de aprins.
10. Cum prezintă sistemul ignifug cu halogenură de antimoniu efecte sinergice?
Răspuns: Sb2O3 este utilizat în mod obișnuit pentru antimoniu, în timp ce halogenurile organice sunt utilizate în mod obișnuit pentru halogenuri. Sb2O3/mașină este utilizat cu halogenuri în principal datorită interacțiunii sale cu halogenura de hidrogen eliberată de halogenuri.
Și produsul este descompus termic în SbCl3, care este un gaz volatil cu punct de fierbere scăzut. Acest gaz are o densitate relativă mare și poate rămâne în zona de ardere pentru o perioadă lungă de timp pentru a dilua gazele inflamabile, a izola aerul și a juca un rol în blocarea olefinelor; în al doilea rând, poate capta radicalii liberi combustibili pentru a suprima flăcările. În plus, SbCl3 se condensează în particule solide asemănătoare picăturilor deasupra flăcării, iar efectul său de perete împrăștie o cantitate mare de căldură, încetinind sau oprind viteza de ardere. În general, un raport de 3:1 este mai potrivit pentru atomii de clor față de cei metalici.
11. Conform cercetărilor actuale, care sunt mecanismele de acțiune ale substanțelor ignifuge?
Răspuns: ① Produșii de descompunere ai ignifugărilor la temperatura de ardere formează o peliculă subțire sticloasă, nevolatilă și neoxidantă, care poate izola energia de reflexie a aerului sau poate avea o conductivitate termică scăzută.
② Agenții ignifugi se descompun termic pentru a genera gaze necombustibile, diluând astfel gazele combustibile și reducând concentrația de oxigen din zona de ardere; ③ Dizolvarea și descompunerea agenților ignifugi absorb căldura și consumă căldură;
④ Substanțele ignifuge promovează formarea unui strat poros de izolație termică pe suprafața materialelor plastice, prevenind conducerea căldurii și arderea ulterioară.
12. De ce este plasticul predispus la electricitate statică în timpul procesării sau utilizării?
Răspuns: Deoarece lanțurile moleculare ale polimerului principal sunt compuse în mare parte din legături covalente, acestea nu pot ioniza sau transfera electroni. În timpul procesării și utilizării produselor sale, atunci când intră în contact și frecare cu alte obiecte sau cu sine însuși, se încarcă din cauza câștigului sau pierderii de electroni și este dificil să dispară prin autoconducție.
13. Care sunt caracteristicile structurii moleculare a agenților antistatici?
Răspuns: RYX R: grupare oleofilă, Y: grupare linker, X: grupare hidrofilă. În moleculele lor, ar trebui să existe un echilibru adecvat între gruparea oleofilă nepolară și gruparea hidrofilă polară și ar trebui să aibă o anumită compatibilitate cu materialele polimerice. Grupările alchil peste C12 sunt grupări oleofile tipice, în timp ce legăturile hidroxil, carboxil, acid sulfonic și eter sunt grupări hidrofile tipice.
14. Descrieți pe scurt mecanismul de acțiune al agenților antistatici.
Răspuns: În primul rând, agenții antistatici formează o peliculă conductivă continuă pe suprafața materialului, care poate conferi suprafeței produsului un anumit grad de higroscopicitate și ionizare, reducând astfel rezistivitatea suprafeței și provocând scurgerea rapidă a sarcinilor statice generate, pentru a atinge scopul antistatic; În al doilea rând, este de a conferi suprafeței materialului un anumit grad de lubrifiere, de a reduce coeficientul de frecare și, astfel, de a suprima și reduce generarea de sarcini statice.
① Agenții antistatici externi sunt utilizați în general ca solvenți sau dispersanți cu apă, alcool sau alți solvenți organici. Atunci când se utilizează agenți antistatici pentru impregnarea materialelor polimerice, partea hidrofilă a agentului antistatic se adsorbe ferm pe suprafața materialului, iar partea hidrofilă absoarbe apa din aer, formând astfel un strat conductiv pe suprafața materialului, care joacă un rol în eliminarea electricității statice;
② Agentul antistatic intern este amestecat în matricea polimerică în timpul procesării plasticului și apoi migrează la suprafața polimerului pentru a juca un rol antistatic;
③ Agentul antistatic permanent cu amestec de polimeri este o metodă de amestecare uniformă a polimerilor hidrofili într-un polimer pentru a forma canale conductive care conduc și eliberează sarcini statice.
15. Ce modificări apar de obicei în structura și proprietățile cauciucului după vulcanizare?
Răspuns: ① Cauciucul vulcanizat s-a transformat dintr-o structură liniară într-o structură de rețea tridimensională; ② Încălzirea nu mai curge; ③ Nu se mai solubilează în solventul său bun; ④ Modul de elasticitate și duritate îmbunătățite; ⑤ Proprietăți mecanice îmbunătățite; ⑥ Rezistență la îmbătrânire și stabilitate chimică îmbunătățite; ⑦ Performanța mediului poate scădea.
16. Care este diferența dintre sulfura de sulf și sulfura donoare de sulf?
Răspuns: ① Vulcanizare cu sulf: Legături multiple de sulf, rezistență la căldură, rezistență slabă la îmbătrânire, flexibilitate bună și deformare permanentă mare; ② Donor de sulf: Legături multiple de sulf, rezistență bună la căldură și la îmbătrânire.
17. Ce face un promotor de vulcanizare?
Răspuns: Îmbunătățirea eficienței producției de produse din cauciuc, reducerea costurilor și îmbunătățirea performanței. Substanțe care pot promova vulcanizarea. Poate scurta timpul de vulcanizare, scădea temperatura de vulcanizare, reduce cantitatea de agent de vulcanizare și îmbunătățește proprietățile fizice și mecanice ale cauciucului.
18. Fenomenul de ardere: se referă la fenomenul de vulcanizare timpurie a materialelor din cauciuc în timpul procesării.
19. Descrieți pe scurt funcția și principalele varietăți de agenți de vulcanizare
Răspuns: Funcția activatorului este de a spori activitatea acceleratorului, de a reduce doza acceleratorului și de a scurta timpul de vulcanizare.
Agent activ: o substanță care poate crește activitatea acceleratorilor organici, permițându-le să își exercite pe deplin eficacitatea, reducând astfel cantitatea de acceleratori utilizați sau scurtând timpul de vulcanizare. Agenții activi sunt în general împărțiți în două categorii: agenți activi anorganici și agenți activi organici. Agenții tensioactivi anorganici includ în principal oxizi metalici, hidroxizi și carbonați bazici; Agenții tensioactivi organici includ în principal acizi grași, amine, săpunuri, polioli și aminoalcooli. Adăugarea unei cantități mici de activator la compusul de cauciuc poate îmbunătăți gradul de vulcanizare al acestuia.
1) Agenți activi anorganici: în principal oxizi metalici;
2) Agenți activi organici: în principal acizi grași.
Atenție: ① ZnO poate fi utilizat ca agent de vulcanizare a oxidului metalic pentru reticularea cauciucului halogenat; ② ZnO poate îmbunătăți rezistența la căldură a cauciucului vulcanizat.
20. Care sunt efectele ulterioare ale acceleratoarelor și ce tipuri de acceleratoare au efecte ulterioare bune?
Răspuns: Sub temperatura de vulcanizare, nu va provoca vulcanizare timpurie. Când se atinge temperatura de vulcanizare, activitatea de vulcanizare este ridicată, iar această proprietate se numește efectul post-acceleratorului. Sulfonamidele au efecte post-acceleratoare bune.
21. Definiția lubrifianților și diferențele dintre lubrifianții interni și externi?
Răspuns: Lubrifiant – un aditiv care poate îmbunătăți frecarea și aderența dintre particulele de plastic și dintre topitură și suprafața metalică a echipamentului de procesare, poate crește fluiditatea rășinii, poate obține un timp de plastifiere reglabil al rășinii și poate menține o producție continuă, se numește lubrifiant.
Lubrifianții externi pot crește lubricitatea suprafețelor din plastic în timpul procesării, pot reduce forța de aderență dintre suprafețele din plastic și cele metalice și pot minimiza forța mecanică de forfecare, atingând astfel obiectivul de a fi prelucrate cât mai ușor fără a deteriora proprietățile materialelor plastice. Lubrifianții interni pot reduce frecarea internă a polimerilor, pot crește rata de topire și deformarea materialelor plastice la topire, pot reduce vâscozitatea topiturii și pot îmbunătăți performanța de plastifiere.
Diferența dintre lubrifianții interni și cei externi: Lubrifianții interni necesită o bună compatibilitate cu polimerii, reduc frecarea dintre lanțurile moleculare și îmbunătățesc performanța de curgere; iar lubrifianții externi necesită un anumit grad de compatibilitate cu polimerii pentru a reduce frecarea dintre polimeri și suprafețele prelucrate.
22. Care sunt factorii care determină magnitudinea efectului de armare al materialelor de umplutură?
Răspuns: Magnitudinea efectului de armare depinde de structura principală a plasticului în sine, de cantitatea de particule de umplutură, de aria și dimensiunea specifică a suprafeței, de activitatea de suprafață, de dimensiunea și distribuția particulelor, de structura de fază și de agregarea și dispersia particulelor în polimeri. Cel mai important aspect este interacțiunea dintre umplutură și stratul de interfață format de lanțurile polimerice, care include atât forțele fizice sau chimice exercitate de suprafața particulelor asupra lanțurilor polimerice, cât și cristalizarea și orientarea lanțurilor polimerice în cadrul stratului de interfață.
23. Ce factori afectează rezistența materialelor plastice armate?
Răspuns: ① Rezistența agentului de armare este selectată pentru a îndeplini cerințele; ② Rezistența polimerilor de bază poate fi obținută prin selectarea și modificarea polimerilor; ③ Legătura superficială dintre plastifianți și polimerii de bază; ④ Materiale de organizare pentru materialele de armare.
24. Ce este un agent de cuplare, caracteristicile structurii sale moleculare și un exemplu pentru a ilustra mecanismul de acțiune.
Răspuns: Agenții de cuplare se referă la un tip de substanță care poate îmbunătăți proprietățile interfeței dintre materialele de umplutură și materialele polimerice.
Există două tipuri de grupări funcționale în structura sa moleculară: una poate suferi reacții chimice cu matricea polimerică sau cel puțin poate avea o bună compatibilitate; Un alt tip poate forma legături chimice cu materiale de umplutură anorganice. De exemplu, agentul de cuplare silanic, a cărui formulă generală poate fi scrisă ca RSiX3, unde R este o grupare funcțională activă cu afinitate și reactivitate cu moleculele polimerice, cum ar fi vinil cloropropil, epoxi, metacril, amino și tiol. X este o grupare alcoxi care poate fi hidrolizată, cum ar fi metoxi, etoxi etc.
25. Ce este un agent spumant?
Răspuns: Agentul de spumare este un tip de substanță care poate forma o structură microporoasă de cauciuc sau plastic în stare lichidă sau plastică, într-un anumit interval de vâscozitate.
Agent de spumare fizic: un tip de compus care atinge obiectivele de spumare bazându-se pe modificările stării sale fizice în timpul procesului de spumare;
Agent chimic de spumare: La o anumită temperatură, se va descompune termic pentru a produce unul sau mai multe gaze, provocând spumarea polimerilor.
26. Care sunt caracteristicile chimiei anorganice și chimiei organice în descompunerea agenților spumanți?
Răspuns: Avantajele și dezavantajele agenților spumanți organici: ① dispersabilitate bună în polimeri; ② Intervalul de temperatură de descompunere este îngust și ușor de controlat; ③ Gazul N2 generat nu arde, nu explodează, nu se lichefiază ușor, are o rată de difuzie scăzută și nu este ușor de eliberat din spumă, rezultând o rată mare de înveliș; ④ Particulele mici duc la pori mici de spumă; ⑤ Există multe varietăți; ⑥ După spumare, există o mulțime de reziduuri, uneori de până la 70% -85%. Aceste reziduuri pot provoca uneori mirosuri, pot contamina materialele polimerice sau pot produce fenomenul de îngheț la suprafață; ⑦ În timpul descompunerii, este în general o reacție exotermă. Dacă căldura de descompunere a agentului spumant utilizat este prea mare, aceasta poate provoca un gradient mare de temperatură în interiorul și în exteriorul sistemului de spumare în timpul procesului de spumare, rezultând uneori o temperatură internă ridicată și deteriorând proprietățile fizice și chimice ale polimerului. Agenții spumanți organici sunt în mare parte materiale inflamabile și trebuie acordată atenție prevenirii incendiilor în timpul depozitării și utilizării.
27. Ce este un masterbatch de culoare?
Răspuns: Este un agregat obținut prin încărcarea uniformă a pigmenților sau coloranților superconstanți într-o rășină; Componente de bază: pigmenți sau coloranți, purtători, dispersanți, aditivi; Funcție: ① Benefic pentru menținerea stabilității chimice și a stabilității culorii pigmenților; ② Îmbunătățește dispersabilitatea pigmenților în materiale plastice; ③ Protejează sănătatea operatorilor; ④ Proces simplu și conversie ușoară a culorii; ⑤ Mediul este curat și nu contaminează ustensilele; ⑥ Economisește timp și materii prime.
28. La ce se referă puterea de colorare?
Răspuns: Este capacitatea coloranților de a influența culoarea întregului amestec cu propria lor culoare; Atunci când se utilizează agenți de colorare în produsele din plastic, puterea lor de acoperire se referă la capacitatea lor de a împiedica lumina să pătrundă în produs.
Data publicării: 11 aprilie 2024